"Must carry" (III)

În ceea ce privește înfrângerea pricipiilor ce guvernează concurența loială, Regatul Unit al Marii Britanii oferă un caz de studiu relevant în materia limitelor implementării principiului must-carry, a obligațiilor impuse de aplicarea acestuia furnizorilor de servicii prin cablu, dar și discriminării cauzate acestora față de prestatorii acestor servicii prin platformele de satelit.

Astfel, până în momentul propunerii legislative din 2003, despre care vom vorbi în cele ce urmează, în Regatul Unit al Marii Britanii s-a acordat o foarte mică atenție principiului must-carry. Inainte de inițiativa legislativă din 2003, obligațiile must-carry nu au fost văzute ca având un impact prea mare asupra operatorilor de cablu din Marea Britanie, în parte pentru că principiul must-carry se aplica semnalului analog al serviciului public de difuzori, aceștia având oricum canale de televiziune populare în rândul consumatorilor, preluate de majoritatea societãților de retransmisie prin cablu. Mai mult, deși Comisia Televiziunilor Independente (ITC), avea abilitatea legală de a impune aplicarea principiului must-carry obligatoriu pentru semnalul digital al canalelor publice, a declinat să procedeze în acest fel.

Principiul must-carry a stârnit atenția în Marea Britanie în momentul în care Secretarul de Stat în Camera de Comerț și Industrie și Secretarul de Stat al Culturii, Media și Sportului au avut în 2003 o inițiativă legislativă comună pentru a implementa pachetul de reforme al Uniunii Europene în materia telecomunicațiilor, aduse prin Directiva 2002/22/EC privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal).

Draft-ul proiectului legislativ propunea pentru operatorii de semnal digital, obligația de a prelua  și de a retransmite serviciile canalelor publice de televiziune din Marea Britanie. Proiectul de lege a fost prima propunere din Marea Britanie care desemna canalele digitale ce urmau a fi preluate de operatorii de servicii în mod obligatoriu. Propunerea a trecut votul Camerei Comunelor în 4 martie 2003, și în data de 25 martie 2003 a fost înaintată Camerei Lorzilor. Deși aștepările erau în sensul adoptării propunerii legislative, aceasta nu a trecut votul Camerei Lorzilor exprimat în ședința din iulie 2003.

Dacă ar fi fost promulgată în această formă propunerea legislativă ar fi impus operatorilor de cablu preluarea obligatorie în pachetul de programe retransmise a posturilor publice de televiziune ale BBC, precum și Canalele 4,3,5, S4C. Operatorii de cablu din Marea Britanie erau nemulțumti de faptul că sunt obligați să retransmită toate programele publice BBC 1 și 2, ITV, Canalele 4,5, și Canalul digital BBC 4 fără a primi o remunerați în acest sens.

Doi dintre operatorii de cablu din Marea Britanie, NTL și Telewest au criticat proiectul de lege care le impunea sub imperiul aplicării principiului must-carry, preluarea și retransmisia tuturor canalelor de televiziune BBC, cu toate că unele dintre acestea nu erau de interes public.

Ambii operatori de cablu au afirmat faptul că impunerea obligației must-carry pentru toate canalele televiziunii publice indicate în proiect, ar determina utilizarea unei mari părți din capacitatea operatorului de cablu și în consecință, l-ar determina să elimine din pachetul său un număr mare de canale private pentru care consumatorii manifestă un interes mult mai mare.

O altă critică relevantă adusă proiectului de lege constă în faptul că nu există o compensare pecuniară pentru transmiterea canalelor de televiziune aflate sub incidența principiului must-carry, în timp ce platformelor de transmitere prin satelit, proiectul legislativ le impune doar obligația de a negocia ”în termeni echitabili, rezonabili și non-discriminatorii” contractele cu difuzorii de canale de televiziune. Așadar, opținerea dreptului de retransmisie prin satelit era plătit de către difuzorul de televiziune publică, singurul beneficiu legal pe care-l primea în raporturile cu operatorii de servicii de transmiterea prin satelit, fiind acela de a beneficia de condiții de negociere non-discriminatorii. Așadar, se indica faptul că la nivelul anului 2003, BBC  și Canalul 4, plăteau cate 5 milioane GBP pentru transmiterea canalelor prin B Sky B, iar ITV plătea 17 milioane GBP pentru retransmisia canalelor de televiziune prin satelit. În consecință operatorii de servicii prin cablu considerau că tratamentul diferit față de operatorii de servicii prin satelit, reprezenta o discriminare si o încălcare a principiilor concurenței loiale.