duminică, 25 martie 2012

Hotărârea CJUE asupra unor întrebări preliminare, care privesc interpretarea Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive

Voi prezenta în continuare o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Cauza C-70/10, avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Krajsky sud v Presove – Curtea regionala din Presov (Slovacia)), asupra unor întrebări preliminare, care privesc interpretarea Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, coroborată cu reglementarea Uniunii Europene aplicabilă contractelor de credit de consum, reamintind forța obligatorie a interpretării dată de instanța europeană normelor juridice comunitare pentru judecătorul național.
În cauza, o persoana cu handicap care beneficia de o pensie de invaliditate în cuantum lunar de aproximativ 370 de euro a contractat cu o societate bancară din Slovacia, la 26 februarie 2008, un credit pe o perioadă de un an, în care suma împrumutată era de 20.000 SKK (663,88 euro), iar costurile aferente creditului erau de 19.120 SKK (634,67 euro). DAE pentru acest credit era de 95,6 %, dar nu era mentionată deloc ca atare în condițiile generale ale creditelor acordate de bancă și nici în contractul de credit încheiat.
Conform art. 4 din aceste conditii generale, in cazul in care debitorul nu plateste integral doua rate lunare consecutive, datoria devine imediat exigibila în totalitate. Mai mult, într-o asemenea situatie, art. 6 din condițiile generale mentionate prevede plata de dobânzi de intârziere zilnice in cunatum de 0,25 % din suma datorată și care curg începând cu data la care datoria este exigibilă până în ziua rambursării definitive a acesteia. O asemenea penalitate ar corespunde unei dobânzi de 91,25 % pe an.
Potrivit legislației slovace, penalitățile prevăzute în cauzele civile sub forma unor dobânzi de întârziere nu trebuie să depăsească dobânzile de referință ale Bancii Centrale Europene, care sunt stabilite în prezent la 1%, majorate cu 8%, ceea ce inseamna 9% in total.
Art. 17 din aceleasi conditii generale prevede ca litigiile ce rezulta dintr-un contract de credit sunt solutionate fie de Curtea de arbitraj, fie de o instanta nationala competenta, la alegerea partii contractante care formuleaza o actiune. In plus, potrivit art. 19 din acestea, toate raporturile dintre creditor si debitor sunt reglementate de dispozitiile Codului comercial, si nu de cele ale Codului civil.
Ca urmare a faptului ca acest client nu a platit doua rate lunare consecutive, banca a sesizat, la 9 octombrie 2008, instanta arbitrala, care a pronuntat, la 3 noiembrie 2008, o hotarare arbitrala prin care obliga clientul sa plateasca, printre altele, o suma de 48.820 SKK (1.620,53 euro), precum si dobanzi de intarziere in cuantum de 39.120 SKK (1.298,55 euro) si cheltuieli de judecata de 9.928 SKK (329,55 euro). Aceasta hotarare a dobandit autoritate de lucru judecat la 15 decembrie 2008 si a devenit executorie la 18 decembrie 2008.
In baza acestei hotarari, un executor judecatoresc a solicitat, la 9 martie 2009, Tribunalului teritorial din Stara Eubovna acordarea unei autorizatii de punere in executare pentru o suma de 3.467 de euro. Prin ordonanta din 31 iulie 2009, aceasta instanta a suspendat procedura de executare.
Banca a formulat, la 26 august 2009, o actiune impotriva acestei ordonante la Curtea regionala din Presov. In sprijinul clientului, Asociatia slovaca a consumatorilor a fost autorizata sa depuna un memoriu in care, in special, informa aceasta instanta cu privire la numarul ridicat de proceduri de executare intentate in Slovacia de banca. Asociatia a apreciat ca conditiile generale ale imprumuturilor acordate de aceasta societate contin clauze abuzive si constituie practici comerciale neloiale, astfel incat a recomandat instantei de trimitere sa sesizeze Curtea in temeiul articolului 267 TFUE.
Apreciind ca plangerea depusa de Asociatie cuprinde fapte cu privire la care trebuie sa se sesizeze din oficiu, Curtea regionala din Presov a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii mai multe intrebari preliminare, astfel:
1) a) Exprimarea in procente a costului total suportat de consumator (DAE) este atat de importanta incat, in cazul in care nu este stipulata in contract, nu se poate considera ca costul creditului de consum a fost indicat in termeni transparenti si suficient de clari?
b) Cadrul protectiei consumatorului, astfel cum este prevazut de Directiva 93/13, permite sa fie calificata drept abuziva si o clauza dintr-un contract de credit de consum referitoare la cost, pentru motivul ca aceasta nu este suficient de transparenta si de inteligibila, atunci cand procentajul costului total al creditului de consum nu este indicat in contract si cand pretul este exprimat numai printr-o suma de bani reprezentand diferite cheltuieli prevazute, pe de o parte, in contract, iar pe de alta parte, in conditiile generale de creditare?
2) a) Directiva 93/13 trebuie interpretata in sensul ca o instanta nationala sesizata cu executarea silita a unei hotarari arbitrale care a dobandit autoritate de lucru judecat si care a fost pronuntata in lipsa consumatorului este obligata, din momentul in care dispune de elemente referitoare la situatia de drept si de fapt necesare in acest scop, sa aprecieze chiar din oficiu caracterul disproportionat al penalitatii prevazute in contractul de credit incheiat intre un furnizor de servicii financiare si un consumator, in cazul in care, potrivit normelor de procedura nationale, aceasta instanta poate sa procedeze la o apreciere de acest tip in cadrul unor proceduri similare intemeiate pe dreptul national?
b) in cazul unei clauze penale disproportionate prevazute in eventualitatea neindeplinirii obligatiilor consumatorului, sarcina de a actiona in consecinta, potrivit dreptului national, astfel incat aceasta clauza sa nu fie opozabila consumatorului in discutie, revine instantei nationale?
c) Clauza in care este prevazuta pentru fiecare zi de intarziere o penalitate de 0,25% din valoarea creditului, ceea ce inseamna 91,25% pe an, poate fi calificata drept abuziva avand in vedere caracterul disproportionat al penalitatii?
3) Cadrul protectiei consumatorului rezultat din aplicarea normelor Uniunii (Directiva 93/13, Directiva 2008/48) in ceea ce priveste contractele de credit de consum permite instantei, in cazul in care dispozitiile privind protectia consumatorului au fost eludate in temeiul contractului si atunci cand a fost formulata deja o cerere de punere in executare a unei decizii adoptate in temeiul unei hotarari arbitrale, sa suspende executarea sau sa autorizeze executarea pe cheltuiala creditorului, numai pana la concurenta sumei restante din creditul acordat, cu conditia ca normele de drept national sa ii permita sa procedeze la o astfel de apreciere cu privire la hotararea arbitrala si sa dispuna de elemente necesare referitoare la situatia de drept si de fapt?
6. Curtea de Justitie a U.E. a raspuns, pe baza unei ample motivari, la intrebarile preliminare adresate de instanta slovaca, dupa cum urmeaza:
1. Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii impune unei instante nationale, sesizata cu executarea silita a unei hotarari arbitrale care a dobandit autoritate de lucru judecat si care a fost pronuntata in lipsa consumatorului, sa aprecieze, chiar din oficiu, caracterul abuziv al penalitatii prevazute in contractul de credit incheiat intre un furnizor de servicii financiare si un consumator, penalitate ce a fost aplicata in hotararea mentionata, in cazul in care aceasta instanta dispune de elementele referitoare la situatia de drept si de fapt necesare in acest scop, iar, potrivit normelor de procedura nationale, instanta mentionata poate sa procedeze Ia o asemenea apreciere in cadrul unor proceduri similare intemeiate pe dreptul national.
2) Revine instantei nationale in cauza, avand in vedere toate imprejurarile care insotesc incheierea contractului, obligatia de a stabili daca o clauza dintr-un contract de credit precum cea din speta, care prevede in sarcina consumatorului, potrivit constatarilor efectuate de aceasta instanta, o penalitate intr-un cuantum disproportionat de mare, trebuie considerata abuziva in sensul articolelor 3 si 4 din Directiva 93/13. In cazul unui raspuns afirmativ, revine acestei instante sarcina de a stabili toate consecintele care decurg din aceasta potrivit dreptului intern pentru a se asigura ca respectiva clauza nu creeaza obligatii pentru consumator.
3) In imprejurari precum cele din actiunea principala, lipsa mentionarii dobanzii anuale efective intr-un contract de credit de consum, mentionare ce are o importanta esentiala, poate constitui un element decisiv in cadrul analizei de catre o instanta nationala a aspectului daca o clauza dintr-un contract de credit de consum, referitoare la costul acestuia, in care nu figureaza o asemenea mentiune, este redactata in mod clar si inteligibil in sensul art. 4 din Directiva 93/13.
In cazul in care nu aceasta este situatia, instanta respectiva, avand in vedere toate imprejurarile care insotesc incheierea contractului in cauza in actiunea principala, are posibilitatea de a aprecia, chiar din oficiu, daca omiterea mentionarii dobanzii anuale efective in clauza privind costul respectivului credit poate conferi acestei clauze un caracter abuziv in sensul articolelor 3 si 4 din Directiva 93/13.
Cu toate acestea, in pofida posibilitatii acordate de a aprecia contractul respectiv din perspectiva Directivei 93/13, Directiva 87/102 trebuie interpretata in sensul ca permite instantei nationale sa aplice din oficiu dispozitiile care transpun in dreptul intern art. 4 din aceasta ultima directiva si care prevad ca lipsa mentionarii dobanzii anuale efective intr-un contract de credit de consum are drept consecinta faptul ca creditul aprobat este considerat scutit de dobanzi si de costuri.