Noul Cod civil consacra prevederi speciale pentru publicitatea regimului matrimonial si, respectiv, a conventiilor matrimoniale.
Astfel, potrivit art. 313 alin. (2), „Faţă de terţi, regimul matrimonial este opozabil de la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate prevăzute de lege, afară de cazul în care aceştia l-au
cunoscut pe altă cale.” Alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că „Neîndeplinirea
formalităţilor de publicitate face ca soţii să fie consideraţi, în raport cu terţii de bună-credinţă, ca fiind căsătoriţi sub regimul matrimonial al comunităţii legale.” Prin urmare, opozabilitatea oricărui regim matrimonial se asigură prin îndeplinirea formalităţilor de publicitate.
În cazul în care s-a optat pentru regimul matrimonial al comunităţii legale, lipsa îndeplinirii formalităţilor de publicitate nu are nicio consecinta, având în vedere că, potrivit art. 313 alin. (3), neîndeplinirea formalităţilor de publicitate face oricum aplicabil, regimul matrimonial al comunităţii legale, în raport cu terţii.
De altfel, art. 313 consacră expres sistemul publicităţii bazat pe cunoaşterea efectivă a regimului matrimonial de către terţi. Astfel că, terţii care au cunoscut efectiv, pe altă cale, regimul matrimonial convenţional nu se pot prevala de neîndeplinirea formalităţilor de publicitate pentru a invoca inopozabilitatea acestuia.
Instrumentele de publicitatea a regimului matrimonial
Potrivit noului Cod civil, publicitatea regimului matrimonial, se realizează atât prin menţiune pe actul de căsătorie, cât şi prin înscriere în Registrul naţional de publicitate a regimurilor matrimoniale.
Asadar, potrivit art. 291, „Ofiţerul de stare civilă face menţiune pe actul de căsătorie despre regimul matrimonial ales. El are obligaţia ca, din oficiu, să comunice la registrul prevăzut la art. 334 alin. (1), precum şi, după caz, notarului public care a autentificat convenţia matrimonială o copie de pe actul de căsătorie.”
De asemenea, art. 334 alin. (1) –(3) prevede că:
„(1) Pentru a fi opozabile terţilor, convenţiile matrimoniale se înscriu în Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale, ţinut în format electronic, potrivit legii.
(2) După autentificarea convenţiei matrimoniale în timpul căsătoriei sau după primirea copiei de pe actul căsătoriei, potrivit art. 330, notarul public expediază, din oficiu, un exemplar al convenţiei la registrul menţionat la alin. (1), precum şi la celelalte registre de publicitate, în condiţiile alin. (4).
(3) Dispoziţiile alin. (2) nu exclud dreptul oricăruia dintre soţi de a solicita îndeplinirea formalităţilor de publicitate.”
Astfel, pe lângă publicitatea pe marginea actului de căsătorie, noul Cod civil instituie un sistem de publicitate a convenţiilor matrimoniale prin registrul special de publicitate.
Pe langa publicitatea convenţiei matrimoniale prin Registrul naţional al regimurilor matrimoniale, care este o publicitate generică a regimului matrimonial ales, este necesar
să se respecte şi formalităţile speciale de publicitate instituite de lege, ţinând seama de calitatea persoanei sau de natura bunurilor.
Art. 334 alin. (4) din N.C.civ. prevede că: „Ţinând seama de natura bunurilor, convenţiile matrimoniale se vor nota în cartea funciară, se vor înscrie în registrul comerţului, precum şi în alte registre de publicitate prevăzute de lege. În toate aceste cazuri, neîndeplinirea formalităţilor de publicitate speciale nu poate fi acoperită prin înscrierea făcută în registrul menţionat la alin. (1).”
Lipsa indeplinirii formalitatilor de publicitatea speciale, face ca sotii sa fie considerati in raport cu tertii ca fiind casatoriti sub regimul matrimonial al comunitatii de bunuri.
Un aspect interesant este acela ca, si atunci daca sunt indeplinite formalitatile de publicitate, conventia matrimoniala nu poate fi opusa creditorilor unuia dintre soti, cu privire la actele incheiate inainte de casatorie.
duminică, 30 octombrie 2011
sâmbătă, 29 octombrie 2011
Drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor in lumina noului Cod Civil
Partea II
Conventia matrimoniala
Notiunea de “conventie matrimoniala” este sinonima celei de regim matrimonial. In Codul civil roman de la 1864 a fost folosita atat sintagma de “conventie matrimoniala” cat si cea de “conventie de maritagiu”.
In situatia in care viitorii soti doresc sa li se aplice un alt regim matrimonial decat cel legal, direct aplicabil fara a necesita o conventie in acest sens, sau daca doresc sa deroge de la cel legal, sub anumite aspecte, recurg la incheierea unei conventii matrimoniale.
Potrivit art. 312 alin. (1) din N.C.civ.,“Viitorii soţi pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separaţia de bunuri sau comunitatea convenţională.”, iar potrivit art. 329 „Alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunităţii legale se face prin încheierea unei convenţii
matrimoniale.”
Fiind in esenta un contract, bineinteles ca o conventei matrimoniala este supusa, in primul rand conditiilor de validitate din materia contractelor, precum si unor reguli speciale, prevazute de Noul Cod civil.
In dreptul roman, o forma conventionala care se inrudeste cel mai mult cu actuala conventie matrimoniala o reprezenta, constituirea dotei.
Capacitatea
Pentru incheierea unei conventii matrimoniale este aplicabil principiul “habilis ad nuptius, habilis ad pacta nuptialia”, ceea ce inseamna ca cine poate incheia valabil o casatorie poate incheia si o conventie matrimoniala. Prin urmare, cel care incheie o astfel de conventie, trebuie sa aiba “varsta matrimoniala”.
În ceea ce priveşte capacitatea minorului de a încheia o convenţie matrimonială, potrivit art. 337 din N.C.civ.:
„(1) Minorul care a împlinit vârsta matrimonială poate
încheia sau modifica o convenţie matrimonială numai cu
încuviinţarea ocrotitorului său legal şi cu autorizarea instanţei de
tutelă.
(2) În lipsa încuviinţării sau a autorizării prevăzute la
alin. (1), convenţia încheiată de minor poate fi anulată în
condiţiile art. 46, care se aplică în mod corespunzător.
(3) Acţiunea în anulare nu poate fi formulată dacă a
trecut un an de la încheierea căsătoriei.”
Consimtamantul
Potrivit prevederilor art.330 din N.C.civ., incheiaerea conventiei matrimoniale in fata notarului public presupune consimtamantul tuturor partilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procura autentica, speciala si avand continut predeterminat.
Mandatarul va avea, astfel, o procura care sa cuprinda in detaliu ansamblul clauzelor proiectului de conventie matrimoniala.
Obiectul
Obiectul conventiei matrimoniale este dat de regimul matrimonial pe care viitorii soti il aleg ca alternativa la cel legal. Bineinteles, obiectul contractului trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii carora le suspus obiectul oricarei conventii, in primul rand, sa nu deroge de la dispozitiile imperative ale legii si de la bunele moravuri.
Astfel, prin conbentia matrimoniala nu se poate deroga de la: principiul egalitatii in drepturi intre barabat si femeie, efectele nepatrimoniale ale caasatoriei, drepturile si indatoririle parintesti sau de la regulile devolutiunii succesorale.
Cauza
Cauza conventiei matrimoniale (affectio conjugalis) este data de intentia viitorilor soti de a stabili intre ei raporturi patrimoniale de natura sa asigure cadrul necesar convietuirii.
Data incheierii conventiei matrimoniale
De regula, conventia matrimoniala se incheie inainte de celebrarea casatoriei, cel mai tarziu in ziua casatoriei, sau in timpul acesteia, dar nu ulterior, intrucat in acest din urma caz, ar reprezenta o modificare a regimului patrimonial.
Potrivit art. 330 alin. (2), convenţia încheiată înainte de căsătorie produce efecte numai de la data încheierii căsătoriei.
Potrivit art. 330 alin. (3) din N.C.civ. „Convenţia încheiată în timpul căsătoriei produce efecte de la data prevăzută de părţi sau, în lipsă, de la data încheierii ei.”
Prin urmare, chiar art. 330 din N.C.civ. permite soţilor să stabilească un termen de la care convenţia matrimonială, încheiată în timpul căsătoriei, să producă efectul modificator al regimului matrimonial.
Conditii de forma
Conventia matrimoniala este un act solemn, pentru ca se cere ad validitatem forma autentica notariala. In acest sens, art.330 din N.C.civ. prevede ca, sub sanctiunea nulitatii absolute, conventia matrimoniala trebuie incheiata prin act autentic notarial. Cu respecatrea acelorasi conditii de forma, ea poate fi modificata pana la incheierea casatoriei.
Conventia matrimoniala
Notiunea de “conventie matrimoniala” este sinonima celei de regim matrimonial. In Codul civil roman de la 1864 a fost folosita atat sintagma de “conventie matrimoniala” cat si cea de “conventie de maritagiu”.
In situatia in care viitorii soti doresc sa li se aplice un alt regim matrimonial decat cel legal, direct aplicabil fara a necesita o conventie in acest sens, sau daca doresc sa deroge de la cel legal, sub anumite aspecte, recurg la incheierea unei conventii matrimoniale.
Potrivit art. 312 alin. (1) din N.C.civ.,“Viitorii soţi pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separaţia de bunuri sau comunitatea convenţională.”, iar potrivit art. 329 „Alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunităţii legale se face prin încheierea unei convenţii
matrimoniale.”
Fiind in esenta un contract, bineinteles ca o conventei matrimoniala este supusa, in primul rand conditiilor de validitate din materia contractelor, precum si unor reguli speciale, prevazute de Noul Cod civil.
In dreptul roman, o forma conventionala care se inrudeste cel mai mult cu actuala conventie matrimoniala o reprezenta, constituirea dotei.
Capacitatea
Pentru incheierea unei conventii matrimoniale este aplicabil principiul “habilis ad nuptius, habilis ad pacta nuptialia”, ceea ce inseamna ca cine poate incheia valabil o casatorie poate incheia si o conventie matrimoniala. Prin urmare, cel care incheie o astfel de conventie, trebuie sa aiba “varsta matrimoniala”.
În ceea ce priveşte capacitatea minorului de a încheia o convenţie matrimonială, potrivit art. 337 din N.C.civ.:
„(1) Minorul care a împlinit vârsta matrimonială poate
încheia sau modifica o convenţie matrimonială numai cu
încuviinţarea ocrotitorului său legal şi cu autorizarea instanţei de
tutelă.
(2) În lipsa încuviinţării sau a autorizării prevăzute la
alin. (1), convenţia încheiată de minor poate fi anulată în
condiţiile art. 46, care se aplică în mod corespunzător.
(3) Acţiunea în anulare nu poate fi formulată dacă a
trecut un an de la încheierea căsătoriei.”
Consimtamantul
Potrivit prevederilor art.330 din N.C.civ., incheiaerea conventiei matrimoniale in fata notarului public presupune consimtamantul tuturor partilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procura autentica, speciala si avand continut predeterminat.
Mandatarul va avea, astfel, o procura care sa cuprinda in detaliu ansamblul clauzelor proiectului de conventie matrimoniala.
Obiectul
Obiectul conventiei matrimoniale este dat de regimul matrimonial pe care viitorii soti il aleg ca alternativa la cel legal. Bineinteles, obiectul contractului trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii carora le suspus obiectul oricarei conventii, in primul rand, sa nu deroge de la dispozitiile imperative ale legii si de la bunele moravuri.
Astfel, prin conbentia matrimoniala nu se poate deroga de la: principiul egalitatii in drepturi intre barabat si femeie, efectele nepatrimoniale ale caasatoriei, drepturile si indatoririle parintesti sau de la regulile devolutiunii succesorale.
Cauza
Cauza conventiei matrimoniale (affectio conjugalis) este data de intentia viitorilor soti de a stabili intre ei raporturi patrimoniale de natura sa asigure cadrul necesar convietuirii.
Data incheierii conventiei matrimoniale
De regula, conventia matrimoniala se incheie inainte de celebrarea casatoriei, cel mai tarziu in ziua casatoriei, sau in timpul acesteia, dar nu ulterior, intrucat in acest din urma caz, ar reprezenta o modificare a regimului patrimonial.
Potrivit art. 330 alin. (2), convenţia încheiată înainte de căsătorie produce efecte numai de la data încheierii căsătoriei.
Potrivit art. 330 alin. (3) din N.C.civ. „Convenţia încheiată în timpul căsătoriei produce efecte de la data prevăzută de părţi sau, în lipsă, de la data încheierii ei.”
Prin urmare, chiar art. 330 din N.C.civ. permite soţilor să stabilească un termen de la care convenţia matrimonială, încheiată în timpul căsătoriei, să producă efectul modificator al regimului matrimonial.
Conditii de forma
Conventia matrimoniala este un act solemn, pentru ca se cere ad validitatem forma autentica notariala. In acest sens, art.330 din N.C.civ. prevede ca, sub sanctiunea nulitatii absolute, conventia matrimoniala trebuie incheiata prin act autentic notarial. Cu respecatrea acelorasi conditii de forma, ea poate fi modificata pana la incheierea casatoriei.
marți, 25 octombrie 2011
Evacuarea chiriasului dupa desfiintarea titlului locatorului, in ipoteza in care, contractul de locatiune a fost inscris in cartea funciara
Analiza din perspectiva Noului Cod Civil
I. Aspecte privind notarea in cartea funciara a contractului de locatiune, dupa intrarea in vigoarea a noului Cod Civil
Potrivit prevederilor art.902 din Noul Cod Civil, drepturile, faptele sau alte raporturi juridice prevazute la art.876 al.2 devin opozabile tertilor, exclusiv prin notare, daca nu se dovedeste ca au fost cunoscute pe alta cale, in afara cazului in care din lege rezulta ca simpla cunoastere a acestora nu este suficienta pentru a suplini lipsa de publicitate.
Conform aliniatului 2 pct.6 al articolului anterior enuntat, in afara altor cazuri prevazute de lege, este supus notarii in cartea funciara si contractul de locatiune.
Intrarea in vigoarea a prevederilor Noului Cod Civil, nu a abrogat in toatalitate prevederile Legii nr.7/1996, astfel ca acesta mentine, in parte, sistemul propus de Legea nr.7/1996. Asadar, procedura de inscriere in cartea funciara va fi guvernata in continuare de Legea 7/1996 iar conditiile de inscriere si efectele inscrierii vor fi guvernate de Cod.
Inscrierea in cartea funciara se realizeaza, in lipsa unor prevederi contrarea ale legii speciale, potrivit prevederilor art.888 din Noul Cod Civil, asa cum a fost modificat ulterior prin Legea nr.71/2001, in baza unui inscris autentic notarial, a unei hotarari judecatoresti ramasa definitiva, a certificatului de mostenitor sau in baza unui alt act emis de autoritatile administrative, in cazurile in care legea prevede aceasta.
II.Incetarea contractului de inchiriere ca urmare a desfiintarii titlului proprietarului, in ipoteza in care litigiul cu privire la imobil nu a fost notat in cartea funciara
Potrivit prevederilor art.1819 din Noul Cod Civil, “desfiintarea dreptului care permite locatorului sa asigure folosinta bunului inchiriat determina incetarea de drept a contractului de locatiune”, dar potrivit prevederilor al.2 din codul civil “(…) locatiunea va continua sa produca aceleasi efecte si dupa desfiintarea titlului locatorului pe durata stipulata de parti, fara a se depasi un an de la data desfiintarii titlului locatorului, insa numai daca locatarul a fost de buna-credinta la incheierea locatiunii.”
Potrivit principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, desfiintarea titlului locatorului duce la desfacerea contractului de locatiune.
Un element de noutate in incetarea contractului de locatiune, il reprezinta introducerea unei exceptii de la regula incetarii contractului ca urmare a desfiintarii titlului locatorului asupra bunului dat in locatiune. Astfel, doar in cazul in care locatarul a fost de buna-credinta la incheierea locatiunii, contractul de locatiune va continua sa produca efecte si dupa desfiintarea titlului locatorului pe durata stipulata de parti, fara a se putea depasi insa un an de la data desfiintarii titlului locatorului.
Pentru a opera prezumtia de buna-credinta ar trebui ca locatorul sa-si noteze in cartea funciara, contractul de locatiune, imediat dupa incheierea sa.
Mai mult, potrivit prevederilor art.900 N.C.Civ. daca se noteaza in cartea funciara un drept real in folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista in folosul ei, iar dreptul de folosinta este enumerat de prevederile art.551 ale aceluiasi act normativ, printre drepturile reale. Dovada contrara se poate face numai in cazurile expres prevazute la art.887 N.C.civ., sau pe calea actiunii in rectificare.
De asemenea, prin art.902 al.1 pct.19 N.C.Civ. se statueaza obligativitatea inscrierii in CF a actiunilor privind apararea drepturilor reale, ca unica masura de opozabilitatea a acestora fata de terti.
Pe de alta parte, se impune a preciza faptul ca, nici Noul Cod Civil, la fel ca cel din 1864, nu-si propune sa ofere o definitie legala a conceptului de buna-credinta.
In art.1170 din Noul Cod Civil, se arata ca, partile trebuie sa actioneze cu buna-credinta atat la negocierea si inchirierea contractului, cat si pe tot timpul executarii sale. Ele nu pot inlatura sau limita aceasta obligatie.
III.Evacuarea chiriasului ca urmare a desfiintarii titlului locatorului
Spre deosebire de regulile aplicabile contractului de locatiune, in cazul contractului de inchiriere a locuintei, evacuarea locatarului se poate face doar pe baza unei hotarari judecatoresti (art.1831 din noul Cod Civil).
Hotararea judecatoresaca de evacuare a chiriasului este de drept opozabila si se executa impotriva tuturor persoanelor care locuiesc, cu titlu sau fara titlu, impreuna cu chiriasul (art.1832 din noul Cod Civil).
Totusi, art.133 din Legea de punere in aplicare prevede ca persoanele care locuiesc impreuna cu chiriasul si acesta din urma nu se pot prevala de dispozitiile art.1831 si 1832 din noul Cod Civil pentru a se opune evacuarii silite ce opereaza in baza contractului de locatiune ce a dobandit caracter de titlu executoriu pentru evacuarea locatarului la incetarea contractului (prin incheierea in forma autentica sau sub semnatura privata si inregistrarea la organul fiscal competent).
Potrivit prevederilor art.1798 N.C.civ., asa cum a fost modificat prin art.190 pct.112 din Legea nr.71/2011-“contractele de locatiune incheiate prin inscris sub semnatura privata care au fost inregistrate la organele fiscale, precum si cele incheiate in forma autentica, constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termene si in modalitatile stabilite in contract sau, in lipsa acestora, prin lege.”
Coroborand dispozitiile anterior amintite, in opiniile din doctrina recenta, s-a exprimat opinia potrivit careia, evacuarea chiriasului si a persoanelor care locuiesc impreuna cu chiriasul se poate face in baza unei hotarari judecatoresti doar atunci cand contractul de locatiune nu a fost incheiat in forma autentica sau sub semnatura privata si inregistrat la organul fiscal competent pentru a dobandi data certa. Chiriasul va ramane obligat la plata chiriei prevazute in contract pana la data eliberarii efective a locuinte, precum si la repararea prejudiciilor.
Asadar, fata de momentul desfiintarii titlului de proprietate al locatorului, daca locatarul a fost de buna-credinta la incheierea contractului de inchiriere, actiunea in evacuare nu va putea fi promovata decat dupa un an de la data la care titlul a fost desfiintat.
I. Aspecte privind notarea in cartea funciara a contractului de locatiune, dupa intrarea in vigoarea a noului Cod Civil
Potrivit prevederilor art.902 din Noul Cod Civil, drepturile, faptele sau alte raporturi juridice prevazute la art.876 al.2 devin opozabile tertilor, exclusiv prin notare, daca nu se dovedeste ca au fost cunoscute pe alta cale, in afara cazului in care din lege rezulta ca simpla cunoastere a acestora nu este suficienta pentru a suplini lipsa de publicitate.
Conform aliniatului 2 pct.6 al articolului anterior enuntat, in afara altor cazuri prevazute de lege, este supus notarii in cartea funciara si contractul de locatiune.
Intrarea in vigoarea a prevederilor Noului Cod Civil, nu a abrogat in toatalitate prevederile Legii nr.7/1996, astfel ca acesta mentine, in parte, sistemul propus de Legea nr.7/1996. Asadar, procedura de inscriere in cartea funciara va fi guvernata in continuare de Legea 7/1996 iar conditiile de inscriere si efectele inscrierii vor fi guvernate de Cod.
Inscrierea in cartea funciara se realizeaza, in lipsa unor prevederi contrarea ale legii speciale, potrivit prevederilor art.888 din Noul Cod Civil, asa cum a fost modificat ulterior prin Legea nr.71/2001, in baza unui inscris autentic notarial, a unei hotarari judecatoresti ramasa definitiva, a certificatului de mostenitor sau in baza unui alt act emis de autoritatile administrative, in cazurile in care legea prevede aceasta.
II.Incetarea contractului de inchiriere ca urmare a desfiintarii titlului proprietarului, in ipoteza in care litigiul cu privire la imobil nu a fost notat in cartea funciara
Potrivit prevederilor art.1819 din Noul Cod Civil, “desfiintarea dreptului care permite locatorului sa asigure folosinta bunului inchiriat determina incetarea de drept a contractului de locatiune”, dar potrivit prevederilor al.2 din codul civil “(…) locatiunea va continua sa produca aceleasi efecte si dupa desfiintarea titlului locatorului pe durata stipulata de parti, fara a se depasi un an de la data desfiintarii titlului locatorului, insa numai daca locatarul a fost de buna-credinta la incheierea locatiunii.”
Potrivit principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, desfiintarea titlului locatorului duce la desfacerea contractului de locatiune.
Un element de noutate in incetarea contractului de locatiune, il reprezinta introducerea unei exceptii de la regula incetarii contractului ca urmare a desfiintarii titlului locatorului asupra bunului dat in locatiune. Astfel, doar in cazul in care locatarul a fost de buna-credinta la incheierea locatiunii, contractul de locatiune va continua sa produca efecte si dupa desfiintarea titlului locatorului pe durata stipulata de parti, fara a se putea depasi insa un an de la data desfiintarii titlului locatorului.
Pentru a opera prezumtia de buna-credinta ar trebui ca locatorul sa-si noteze in cartea funciara, contractul de locatiune, imediat dupa incheierea sa.
Mai mult, potrivit prevederilor art.900 N.C.Civ. daca se noteaza in cartea funciara un drept real in folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista in folosul ei, iar dreptul de folosinta este enumerat de prevederile art.551 ale aceluiasi act normativ, printre drepturile reale. Dovada contrara se poate face numai in cazurile expres prevazute la art.887 N.C.civ., sau pe calea actiunii in rectificare.
De asemenea, prin art.902 al.1 pct.19 N.C.Civ. se statueaza obligativitatea inscrierii in CF a actiunilor privind apararea drepturilor reale, ca unica masura de opozabilitatea a acestora fata de terti.
Pe de alta parte, se impune a preciza faptul ca, nici Noul Cod Civil, la fel ca cel din 1864, nu-si propune sa ofere o definitie legala a conceptului de buna-credinta.
In art.1170 din Noul Cod Civil, se arata ca, partile trebuie sa actioneze cu buna-credinta atat la negocierea si inchirierea contractului, cat si pe tot timpul executarii sale. Ele nu pot inlatura sau limita aceasta obligatie.
III.Evacuarea chiriasului ca urmare a desfiintarii titlului locatorului
Spre deosebire de regulile aplicabile contractului de locatiune, in cazul contractului de inchiriere a locuintei, evacuarea locatarului se poate face doar pe baza unei hotarari judecatoresti (art.1831 din noul Cod Civil).
Hotararea judecatoresaca de evacuare a chiriasului este de drept opozabila si se executa impotriva tuturor persoanelor care locuiesc, cu titlu sau fara titlu, impreuna cu chiriasul (art.1832 din noul Cod Civil).
Totusi, art.133 din Legea de punere in aplicare prevede ca persoanele care locuiesc impreuna cu chiriasul si acesta din urma nu se pot prevala de dispozitiile art.1831 si 1832 din noul Cod Civil pentru a se opune evacuarii silite ce opereaza in baza contractului de locatiune ce a dobandit caracter de titlu executoriu pentru evacuarea locatarului la incetarea contractului (prin incheierea in forma autentica sau sub semnatura privata si inregistrarea la organul fiscal competent).
Potrivit prevederilor art.1798 N.C.civ., asa cum a fost modificat prin art.190 pct.112 din Legea nr.71/2011-“contractele de locatiune incheiate prin inscris sub semnatura privata care au fost inregistrate la organele fiscale, precum si cele incheiate in forma autentica, constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termene si in modalitatile stabilite in contract sau, in lipsa acestora, prin lege.”
Coroborand dispozitiile anterior amintite, in opiniile din doctrina recenta, s-a exprimat opinia potrivit careia, evacuarea chiriasului si a persoanelor care locuiesc impreuna cu chiriasul se poate face in baza unei hotarari judecatoresti doar atunci cand contractul de locatiune nu a fost incheiat in forma autentica sau sub semnatura privata si inregistrat la organul fiscal competent pentru a dobandi data certa. Chiriasul va ramane obligat la plata chiriei prevazute in contract pana la data eliberarii efective a locuinte, precum si la repararea prejudiciilor.
Asadar, fata de momentul desfiintarii titlului de proprietate al locatorului, daca locatarul a fost de buna-credinta la incheierea contractului de inchiriere, actiunea in evacuare nu va putea fi promovata decat dupa un an de la data la care titlul a fost desfiintat.
duminică, 2 octombrie 2011
Drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor in lumina noului Cod Civil -- Partea I
Preliminarii
Regimul matrimonial nu se refera la toate drepturile si obligatii patrimoniale ale sotilor, ci doar la acele raporturi patrimoniale ce isi au izvorul direct in casatorie.
Lato senso, drepturile patrimoniale ale sotilor includ si obligatia de intretinere, liberalitatile sau drepturile succesorale.
Fata de vechea reglementare instituita de Codul Familiei, care s-a dovedit a fi prea rigida fata de realitatile contemporane, noul Cod Civil implementeaza principiul libertății convențiilor matrimoniale.
Bineinteles ca, regimul comunitatii de bunuri ramane regimul legal, aplicabil insa numai in situatia in care sotii nu au optat pentru un regim matrimonial prin conventie matrimoniala. Astfel, pe cale conventionala se poate opta, ca alternativa la regimul comunitatii legale de bunuri, pentru: regimul separatiei de bunuri si regimul comunitatii conventionale. Cel din urma, fata de comunitatea legala de bunuri, implica posibilitatea partilor de a opta pentru largirea sau restrangerea sferei bunurilor ce vor intra in categoria bunurilor comune.
Cu toate ca exista alternativa ca pe cale conventionala sa se opteze pentru un regim matrimonial mult mai flexibil, noul Cod Civil imprima cateva reguli imperative de la care nu se poate deroga prin conventie matrimoniala. Un astfel de exemplu este cel al locuintei familiei, al carei regim juridic este reglementat de reguli imperative de la care sotii nu pot deroga prin convetie. Un exemplu, care in acelasi timp contine un element de noutate, il reprezenta modul in care sotii isi vor exercita drepturile asupra bunurilor in situatie de criza, de asemenea situatie reglementata prin norme imperative.
Un alt element de noutate este dat de faptul ca, regimul pentru care se opteza, nu va reperezenta pentru parti un element imuabil, astfel ca acestia pot modifica regimul matrimonial pentru care au optat, bineinteles cu respectarea prevederilor prescrie in acest sens de lege.
Regimul matrimonial ia nastere numai odata cu incheierea unei casatorii, care pentru a fi valida, spre deosebire de Codul Familiei, noul Cod Civil enunta in mod clar, ca aceasta trebuie incheiata intre un barbat si o femeie.
Pe cale de consecinta, regimul matrimonial va inceta numai in caz de constatare a nulitatii, anularii, desfacerii sau incetarii casatoriei.
Posibilitatea de a opta pentru un regim matrimonial convetional, introduce in dreptul autohton si notiunea de modalitati ale regimului matrimonial.
Un aspect foarte important al regimurilor matrimoniale il reprezinta structuara acestora. Astfel, docrinarii structureaza activul matrimonial, in cazul comunitatii de bunuri, in doua patrimonii si trei mase de bunuri (cea a bunurilor comune care se regasesc in patrimoniile fiecarui sot, si cate o masa a bunurilor proprii fiecarui sot).
O probleme foarte interesanta, este aceea a pasivului matrimonial, intrucat in cazul unui regim al comunitatii de bunuri, intereseaza in ce masura datoriile unui sot ofera posibilitatea creditorului de a urmari bunurile comune ale sotilor sau pe cele proprii. Bineinteles, in analiza aceastui aspect o importanta foarte mare o va avea modul in care sotii raspund fata de creditori: solidar sau divizibil.
Nu in ultimul rand, analiza structurii regimului matrimonial va avea o importanta foarte mare in situatia lichidarii acestuia, mai ales daca s-a optat pentru un regim al comunitatii de bunuri, care in mod firesc va implica impartirea bunurilor intre soti.
Principiile regimurilor matrimoniale
In ceea ce priveste principiile care guverneaza regimul matrimonial, acestea sunt similare oricarui alt sistem juridic de tip civil law.
Principiul egalității in drepturi dintre soti, este principiul consacrat atat de Constitutia Romaniei (art.48 al.1) cat si de art.5 al Protocolului nr.7 CEDO si alte acte normative internationale ce au devenit parte a dreptului intern, odata cu semnarea acestora de catre Romania.
Principul libertatii alegerii si modificarii regimului matrimonial
Acest element de noutate in legislatia autohtona este consecinta aplicarii principiului libertatii si a autonomiei de vointa, regimului matrimonial.
Autonomia de vointa nu se regaseste doar in posibilitatea de a alege un regim matrimonial care va lua nastere odata cu incheierea casatoriei, ci si in sitatuatia in care partile opteaza pe parcursul casatoriei pentru modificarea regimului matrimonial, modificare care bineinteles este supusa anumitor norme imperative, tocmai pentru a se asigura securitatea raporturilor juridice dintre soti.
Principiul subordonarii regimului matrimonial scopului casatoriei
Regimul matrimonial este subordonat scopului casatoriei si intereselor sotilor, regimul matrimonial ca modalitate a patrimoniului neputand exista in afara casatoriei.
Regimul matrimonial nu se refera la toate drepturile si obligatii patrimoniale ale sotilor, ci doar la acele raporturi patrimoniale ce isi au izvorul direct in casatorie.
Lato senso, drepturile patrimoniale ale sotilor includ si obligatia de intretinere, liberalitatile sau drepturile succesorale.
Fata de vechea reglementare instituita de Codul Familiei, care s-a dovedit a fi prea rigida fata de realitatile contemporane, noul Cod Civil implementeaza principiul libertății convențiilor matrimoniale.
Bineinteles ca, regimul comunitatii de bunuri ramane regimul legal, aplicabil insa numai in situatia in care sotii nu au optat pentru un regim matrimonial prin conventie matrimoniala. Astfel, pe cale conventionala se poate opta, ca alternativa la regimul comunitatii legale de bunuri, pentru: regimul separatiei de bunuri si regimul comunitatii conventionale. Cel din urma, fata de comunitatea legala de bunuri, implica posibilitatea partilor de a opta pentru largirea sau restrangerea sferei bunurilor ce vor intra in categoria bunurilor comune.
Cu toate ca exista alternativa ca pe cale conventionala sa se opteze pentru un regim matrimonial mult mai flexibil, noul Cod Civil imprima cateva reguli imperative de la care nu se poate deroga prin conventie matrimoniala. Un astfel de exemplu este cel al locuintei familiei, al carei regim juridic este reglementat de reguli imperative de la care sotii nu pot deroga prin convetie. Un exemplu, care in acelasi timp contine un element de noutate, il reprezenta modul in care sotii isi vor exercita drepturile asupra bunurilor in situatie de criza, de asemenea situatie reglementata prin norme imperative.
Un alt element de noutate este dat de faptul ca, regimul pentru care se opteza, nu va reperezenta pentru parti un element imuabil, astfel ca acestia pot modifica regimul matrimonial pentru care au optat, bineinteles cu respectarea prevederilor prescrie in acest sens de lege.
Regimul matrimonial ia nastere numai odata cu incheierea unei casatorii, care pentru a fi valida, spre deosebire de Codul Familiei, noul Cod Civil enunta in mod clar, ca aceasta trebuie incheiata intre un barbat si o femeie.
Pe cale de consecinta, regimul matrimonial va inceta numai in caz de constatare a nulitatii, anularii, desfacerii sau incetarii casatoriei.
Posibilitatea de a opta pentru un regim matrimonial convetional, introduce in dreptul autohton si notiunea de modalitati ale regimului matrimonial.
Un aspect foarte important al regimurilor matrimoniale il reprezinta structuara acestora. Astfel, docrinarii structureaza activul matrimonial, in cazul comunitatii de bunuri, in doua patrimonii si trei mase de bunuri (cea a bunurilor comune care se regasesc in patrimoniile fiecarui sot, si cate o masa a bunurilor proprii fiecarui sot).
O probleme foarte interesanta, este aceea a pasivului matrimonial, intrucat in cazul unui regim al comunitatii de bunuri, intereseaza in ce masura datoriile unui sot ofera posibilitatea creditorului de a urmari bunurile comune ale sotilor sau pe cele proprii. Bineinteles, in analiza aceastui aspect o importanta foarte mare o va avea modul in care sotii raspund fata de creditori: solidar sau divizibil.
Nu in ultimul rand, analiza structurii regimului matrimonial va avea o importanta foarte mare in situatia lichidarii acestuia, mai ales daca s-a optat pentru un regim al comunitatii de bunuri, care in mod firesc va implica impartirea bunurilor intre soti.
Principiile regimurilor matrimoniale
In ceea ce priveste principiile care guverneaza regimul matrimonial, acestea sunt similare oricarui alt sistem juridic de tip civil law.
Principiul egalității in drepturi dintre soti, este principiul consacrat atat de Constitutia Romaniei (art.48 al.1) cat si de art.5 al Protocolului nr.7 CEDO si alte acte normative internationale ce au devenit parte a dreptului intern, odata cu semnarea acestora de catre Romania.
Principul libertatii alegerii si modificarii regimului matrimonial
Acest element de noutate in legislatia autohtona este consecinta aplicarii principiului libertatii si a autonomiei de vointa, regimului matrimonial.
Autonomia de vointa nu se regaseste doar in posibilitatea de a alege un regim matrimonial care va lua nastere odata cu incheierea casatoriei, ci si in sitatuatia in care partile opteaza pe parcursul casatoriei pentru modificarea regimului matrimonial, modificare care bineinteles este supusa anumitor norme imperative, tocmai pentru a se asigura securitatea raporturilor juridice dintre soti.
Principiul subordonarii regimului matrimonial scopului casatoriei
Regimul matrimonial este subordonat scopului casatoriei si intereselor sotilor, regimul matrimonial ca modalitate a patrimoniului neputand exista in afara casatoriei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)