In data de 26 octombrie, Curtea de Apel din Paris a constatat culpa grava a angajatorului pentru atacul de cord suferit de unul dintre angajatii sai, ca si consecinta a volumului excesiv de munca.
Angajatul era editor si muncise mai bine de 70 de ore pe saptamana pentru a acoperi si sarcinile unui jurnalist ce parasise compania si care nu fusese inca inlocuit. Angajatul a demonstrat in fata Curtii ca atacul sau de cord a fost rezultatul culpei grave a angajatorului sau.
Dovezile infatisate Curtii aratau ca pe parcursul unei perioade de sase luni, anterior atacului sau de cord, angajatul indeplinea cu aproape 50% mai multe task-uri decat in mod obisnuit. Alti angajati au depus marturie aratand, de asemenea, ca si ei au fost nevoiti sa munceasca cu mult peste norma legala, in scopul atingerii unui „target de performanta” si exista in cadrul companiei o traditie in ceea ce priveste depasirea timpului legal de lucru.
Curtea nu a fost convinsa de argumentele angajatorului care a aratat ca angajatul preluase task-urile jurnalistului ce parasise compania, nu pentru ca i s-ar fi cerut acest lucru ci din proprie initiativa, pentru ca a considerat necesar. Curtea a retinut ca angajatii avand o functie de raspundere, nu ar fi putut sa nu preia task-urile neredistribuite dupa plecarea unui angajat, nici daca acest fapt ar fi insemnat marirea excesiva a volumului personal de munca. Aceast simt al responsabilitatii este in masura sa suprime optiunea angajatului de a nu prelua task-uri suplimentare. Curtea a apreciat ca nu are importanta faptul ca alti angajati nu au reactionat in acelasi mod cand volumul lor de munca a crescut. Judecatorul a explicat ca „datoria angajatorului de a asigura sanatatea si siguranta angajatilor sai este o datorie globala, deci una care se aplica tuturor angajatilor, indiferent de faptul ca unii rezista mai mult sau mai putin la factorul de stres si epuizare determinat de cresterea volumului de munca.
Anul trecut Curtea Suprema din Franta a confirmat „dreptul la sanatare si siguranta, precum si dreptul angajatului la pauza legala sunt drepturi garantate prin Constritutie”, iar aceasta decizia arata clar optiunea Curtii de a lua atitudine fata de angajatii care inchid ochii fata de problemele ce pot aparea atunci cand angajatii sunt suprasolicitati.
De aseamenea, adauga judecatorul ca, nu este suficient ca angajatorul sa fie de acord cu aprecierile angajatului cu privire la volumul de munca pe care-l poate indeplini, intrucat acesta s-ar putea insela, sau s-ar sa creada ca nu are de ales. Dimpotriva, angajatorul trebuie sa ia masuri acolo unde apare iminenta expunerea la un risc determinat de volumul prea mare de munca.
Mai stiu eu pe unii...
RăspundețiȘtergere