Notiunea de „stocare-hosting” este definita de art.14 din DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI 2000/31/CE din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piata internă (directiva privind comerţul electronic), ca fiind stocarea de informatii furnizate de un destinatar al serviciului. Directiva a introdus un regim de raspundere limitata pentru furnizorii/operatorii se servicii „stocare-hosting„ in ceea ce priveste datele furnizate de catre un utilizator de internet. Un furnizor de servicii de ”hosting” nu va raspunde pentru continutul postat on-line, decat cu exceptia cazului in care cunostea caracterul vadit ilicit al activitatii sau al informatiei cuprinse in datele stocate, sau daca luand cunostinta de o astfel de situatie nu a actionat promt pentru a elimina informatiile sau pentru a bloca accesul la acestea.
Instantele Statelor membre ale Uniunii Europene au avut adesea ocazia sa se pronunte cu privire la clasificarea activitatilor operatorilor, in opinii divergente. Curtea Suprema de Justitie franceza a fost prima care a adresat Curtii Europene de Justitie o intrebare preliminara cu privire la interpretarea art.14 din Directiva, in contextul serviciilor, oferite de Google „AdWords”, de „atasare„ a anunturilor publicitare cuvintelor cheie. Daca hotararile CEJ din 23 martie 2010 si din 12 iulie 2011 clarifica anumite aspecte, totusi nu raspund la o serie de intrebari referitoare la raspunderea acestor operatori.
Hotararea CEJ din 23 martie 2010 aduce in mod incontestabil unele lamuriri. Pentru a avea certitudinea ca un operator nu are cunostinta, sau nu are niciun control asupra continutului stocat de site-ul sau, CEJ a considerat ca este necesar sa se stabileasca daca rolul sau ramane unul neutru si pur tehnic raportat la continutul datelor stocate.
CEJ a utilizat acelasi rationament in decizia L'Oréal v. eBay din 12 iulie 2011. Potrivit Curtii, se va considera ca operatorul a jucat un rol activ in care avea cunostinta sau control, asupra datelor stocate, atunci cand „a acordat asistenta, care implica, in special, optimizarea prezentarii ofertelor de vanzare a produselor respective, sau promovarea acestora” (paragraf 116).
Se poate deduce din cele de mai sus ca un operator care se ocupa de aplicarea setarilor automate, nu ar putea avea cunostinta sau control asupra datelor stocate.
Mai mult decat atat, chiar daca opertorul poate invoca exonerarea de raspundere prevazuta la art 14 al.1 din Directiva privind comertul electronic, acesta nu va fi exonerat atunci cand se dovedeste ca a avut cunostinta, intr-un fel sau altul, de un continut al datelor stocate, pe care un operator diligent l-ar fi identificat ca fiind vadit ilegal, si daca nu a eliminat rapid un astfel de continut, sau daca nu a dezactivat accesul la acesta (paragrafele 119-124).
Aceste doua clarificari oferite de deciziile CEJ vor duce, cu siguranta, la accelerarea armonizarii jurisprudentei Statelor membre UE cu privire la punerea in aplicare a regimului raspunderii limitate, conform Directivei. Totusi, Curtea precizeza ca este necesara o evaluare de la caz la caz, ce urmeaza a fi efectuata de catre judecatorii nationali, care vor determina, in functie de continutul specific al fiecarei spete, daca operatorul a judcat sau nu un rol activ. Acest fapt va putea duce insa, la alterarea unitatii jurisprudentei, cauzata de aprecierile subiective ale fiecarui judecator in parte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu